Ţara Noastră Minunată

Mileniul III. Era tehnologiei. Era globalizării şi era încălzirii globale. Perioada marilor conspiraţii şi în curând, şi era marilor transformări spirituale (unii îi zic apocalipsa) care se zice că va începe din 2012. Unele dintre acestea sunt adevărate, altele nu. Era bombardamentului cu informaţie de toate felurile. Era în care devenim sclavii libertăţii, a formei libere de exprimare. Desigur, atunci când fiecare îşi creează o proprie interpretare (eronată) a unor principii fie ele morale, sociale, culturale, lucrurile pot deveni cel puţin amuzante .. dacă nu chiar degradante.

Din ’89 încoace se vorbeşte despre democraţie, despre drepturile omului, mai nou şi drepturile animalelor, despre securişti, activişti şi despre marea ciumă ce a însemnat comunismul. Nu pot zice că am prins prea mult timp acest regim, dar regret că nu am apucat să-l simt mai bine, pentru că atunci când mi s-au deschis şi mie ochii in viaţa asta (la figurat), deja comunismul era de mult “mort” la noi, şi se vorbea despre chestia asta nouă, occidentală numită democraţie. Era ceva despre care părinţii nostri auzeau la posturile de radio bruiate în acea vreme, existând multe legende despre ce înseamnă stilul vestic de viaţă şi despre felul în care societatea era organizată acolo. Bineânţeles, s-au format organismele statale specifice democraţiei, cel puţin din punct de vedere teoretic. S-au perindat diverse partide la conducerea ţării, care mai de care mai viteaz, fie de dreapta, fie de stânga; toţi ne-au ademenit cu planuri, promisiuni, eventual şi ceva manifestări publice gen concerte, sau “sărbători” unde ademeneau lumea cu mici şi bere.

Se spune că schimbarea unei forme de conducere nu are loc brusc, ci treptat. Unii spun că este nevoie de 3 generaţii ca să nu se mai simtă efectele. Prima generaţie cea care a trăit, a doua generaţie care a prins ambele regimuri politice, iar a treia generaţie cea nascută în noul regim. Aici intervine partea “amuzantă”. Cum poate o persoană născută în noul regim, fiind educată de părinţi care au o mentalitate formată în comunism, să facă parte dintre aceia care au în totalitate o gândire democrată ? Nu este nimeni de condamnat pentru această situaţie, evident. Personalitatea şi caracterul fiecărui individ sunt unice, dar se pot delimita nişte şabloane de grupare în funcţie de diverse criterii. Terminologia de specialitate le mai numeşte şi clase sau pături sociale.

Subiect tabu : corupţia. Să nu creadă nimeni corupţia ca fiind un atribut specific democraţiei. Total fals. Pe vremea comunismului, treaba mergea altfel. Acuma merge cum merge, şi ştim toţi cum merge. Odată la 4 ani, mergem frumos la concertul organizat de partidul X, mergem la bere şi mici oferite de partidul Y, ne uităm la obiectul de manipulare în masă numit TV, şi vine ziua când mergem să dăm cu şampila fiind foarte siguri pe noi înşine că alegerea noastră este cea corectă. Apoi, o lungă perioadă de INstabilitate politică, deja devenită specifică ţării noastre. Vedem la TV şi citim din presă cum marii corupţi care fac praf ţara asta scapă basma curată, dupa nişte investigaţii de 2 lei. Unii îi numesc bandiţi, pentru că fura şi fac praf ţara asta in stil mare, fără să le pese deloc.

Şi iată că, după 19 ani de “democraţie” încă afirm cu tărie că a avut şi comunismul punctele lui forte. Dar ca orice sistem bazat pe o doctrină, acesta nu va fi nicodată acceptat de absolut toată lumea. Sunt unii care şi în zilele noastre plâng după comunism. Şi într-un fel chiar îi inteleg. Părerea mea este că etapa de tranziţie în această ţară este departe de a se fi încheiat (mai ţineţi minte “luminiţa de la capătul tunelului” ?). Vai, da ! avem telefoane mobile, internet, maşini, discoteci, droguri, zicem că suntem fiinţe libere, ne simţim liberi, dar nu realizăm cât de sclavi şi de neajutoraţi am ajuns în ţara asta. Românul nu este prost, e doar neadaptat. Nu ştie să discearnă ce e rău şi ce e bine cu atâta “libertate” pe capul lui. Frica să nu iţi pierzi locul de muncă este una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor din România. V-aţi întrebat de ce ? Pentru că se ştie că pe vremea comunismului avea tot omul o casă şi o masă şi o slujbă şi de bine de rău îşi putea asigura traiul decent. Am fost invadaţi şi chiar cumpăraţi de multe corporaţii internaţionale, a căror politică de conducere este în radicală opoziţie cu mentalitatea românului actual. Trăim vremuri nebune, vrem doar să trăim şi noi cumva, să avem un rost in viaţă. Să-l simţim şi să fim apreciaţi. Unii vor mai mult, poate vor avea mai mult. Unii au mai mult, poate pentru că au depus un efort, sau poate că au furat. Poate fi vorba chiar şi de un soi de ecosistem social, un lanţ trofic în ţara asta.

Marii noştri conducători sunt vinovaţi pentru soarta acestei ţări, însă nimeni nu poate face nimic. Revenind la ecosistem, ei nu prea se mănancă între ei, pentru că atunci s-ar declanşa lanţul trofic, şi toţi ar cădea. Din punctul meu de vedere , momentan România nu are nici un viitor atât timp cât clasa politică actuala rămâne neschimbată.

Şi mai grav este că mentalitatea oamenilor din această ţară este prinsă între un comunism pur sânge, un soi de post-comunism, şi lucrul care tâmpeşte cel mai tare, libertatea înţeleasă prost. “Modelul” şi “moralitatea” oamenilor de sus, nu face decât să altereze şi să deformeze prost mentalitatea omului de rând. Dacă în vest un politician trebuie să fie în primul rând un model social si de conduită morală impecabilă, la noi sunt foarte bine acceptaţi în poziţii înalte şi hoţi, bandiţi, pe care omul ajunge să-i voteze şi să-i susţină. Degradant.

Văzusem recent la TV într-un talk show, un sociolog care zicea aşa : “StarTrek este imaginea comunismului” . A explicat el, făcând asemănarea navei Enterprise cu o societate comunistă. Nu există clase sociale, există un fel de regim bazat pe dictatură, fiecare are rolul lui, şi fiecare primeşte acelaşi tratament.

Consider că lucrul care ne evidenţiază pe noi în societate este caracterul individual, forma de guvernământ fiind doar un guideline. Sper ca România să se trezească la realitate într-o zi cu soare, şi să ne obişnuim şi noi cu stilul vestic de viaţă, pentru că oricum se ştie că românii sunt cel mai stresat popor din Europa din cauza problemelor venite din vest. Toată schimbarea trebuie făcută la nivel de mentalitate. Trebuie să ne adaptăm, altfel, conform lui Darwin n-o s-o ducem prea bine. (nu zic c-o să murim doar o să ne târâim în mările mediocrităţii).